Melatonina

Tabelul de corespondenţă produs-afecţiuni

Prezentarea în detaliu a produsului

Organismul uman, pe măsură ce înaintează în vârstă, sufera o serie de modificări legate de declinul funcţiilor fiziologice, ceea ce determină o scădere a capacităţii de răspuns la stres şi o creştere a incidenţei bolilor. Se diminuează capacitatea fizică, funcţiile pulmonare, cardiace, renale, sexuale, endocrine, auditive, vizuale.

Bătrâneţea este o etapă inevitabilă a existenţei noastre, dar o putem face mai suportabilă, facilă şi să rămânem cât mai puţin dependenţi de cei din anturajul nostru.

În structura trunchiului cerebral intră şi o mică formaţiune care a fost denumită epifiză (glanda pineală) şi căreia, de-a lungul secolelor, i-au fost atribuite diverse funcţii. În Evul Mediu, renumitul filozof francez Rene Descartes credea că aici sălăşluieşte sufletul, această glandă fiind învăluită de mister. În prezent se cunosc mai multe despre ea, dar misterul pare să persiste în continuare în anumite privinţe.

Melatonina este o substanţă sintetizată la nivelul acestei glande, în condiţiile în care intensitatea luminii scade. Pornind de la serotonină, o substanţă neurotransmiţătoare, glanda epifiză prepară şi secretă melatonina. Melatonina are rol important in ritmul circadian sau alternanţa periodică somn-veghe. Scăderea intensităţii luminii naturale stimulează sinteza sa, acest lucru asigurând odihna fiziologică. Faptul în sine este deosebit de important, deoarece, în timpul stării de veghe, în organism se acumuleaza cantităţi importante de substanţe toxice care pot fi eliminate doar în timpul somnului, corespunzator bioritmului fiecăruia.

S-a descoperit, de asemenea, că melatonina este unul dintre cei mai puternici antioxidanţi (mai putemic chiar decât vitaminele C şi E), fiind singurul antioxidant capabil să pătrundă în celulele corpului şi să prevină astfel distrugerile provocate de radicalii liberi ajunşi în profunzimea structurilor morfo-funcţionale ale organismului. Melatonina distruge într-o mare proporţie radicalii liberi răspunzători de unele afecţiuni degenerative (cancer, Alzheimer, Parkinson, demenţă senilă, etc.).

În zilele noastre, există o preocupare accentuată pentru a se reuşi supravieţuirea indivizilor până la vârste înaintate într-o formă fizică şi intelectuală bună. A apărut astfel conceptul de "successful aging", adică "îmbatranire reuşită". Aceasta înseamnă încetinirea sau întârzierea dezvoltării unor maladii şi a unor procese degenerative care crează dificultăţi în existenţa persoanelor în vârstă.

Numeroase cercetări au demonstrat că aceste procese pot fi încetinite, creându-se, în zilele noastre, adevărate strategii anti-îmbătrânire care se referă la: o dietă echilibrată din punct de vedere caloric, modificări în stilul de viaţă (nutriţie sănătoasă, oxigenare corespunzătoare, odihnă, auto-cunoaştere), practicarea unor activităţi fizice (fapt care încetineşte diminuarea masei musculare odată cu înaintarea în vârstă), stimularea secreţiei unor substanţe cu rol în procesul de îmbătrânire.

Profesorul Dario Acuna Castroviejo de la Universtitaea din Granada a coordonat cercetările efectuate pe cobai modificaţi genetic, suferind de îmbătrânire prematură. Cercetătorii au descoperit că primele semne de îmbătrânire care apăreau la vârsta de 5 luni (echivalentul a 30 de ani umani) erau provocate de o creştere bruscă a nivelului de oxigen şi nitrogen din organism, ceea ce cauza distrugerea celulelor. După administrarea de melatonină, procesul de îmbătrânire a fost încetinit. Profesorul recomandă consumul de melatonină după vârsta de 30 de ani, pentru a proteja celulele de atacurile care pot provoca moartea acestora.

O altă proprietate importantă a melatoninei este aceea de revitalizare a întregului sistem endocrin, aşa cum a demonstrat cercetătorul elveţian Walter Pierpaoli. Prin transplantarea glandei pineale de la un şoarece tânăr la unul bătrân, şoarecele bătrân şi-a recâştigat vitalitatea şi tinereţea, pe care le-a păstrat până la moarte, eveniment survenit după un timp cu peste 25% mai îndelungat decât durata medie de viaţă. Pe de altă parte, atunci Pierpaoli a transplantat glanda pineală a unui şoarece bătrân la unul tânăr, acesta a îmbătrânit rapid, în contextul în care secreţia de melatonină era deosebit de redusă.

Spre deosebire de alţi antioxidanţi, melatonina nu suferă un ciclu redox, deci nu are abilitatea moleculară de a suferi reduceri şi oxidări reversibile şi succesive. Melatonina, odata oxidată, nu mai poate fi readusă la starea anterioară, astfel încât, în urma reacţiei cu radicalii liberi, are capacitatea de a forma produşi finali stabili. Astfel, melatonina face parte din categoria antioxidanţilor "terminali" sau "de sacrificiu", în prezent studiindu-se utilizarea sa în stările patologice asociate cu stresul oxidativ, în special în cele care însoţesc procesul de îmbătrânire şi degenerare: boala Parkinson, Alzheimer, ateroscleroză, etc.

De asemenea, s-a mai dovedit experimental că administrarea de melatonină poate duce la oprirea proceselor cancerigene, la scăderea colesterolului şi poate îmbunătăţi viaţa sexuală, deoarece scăderea producţiei de melatonină (odată cu vârsta) duce la pierderea apetitului sexual, ceea ce conduce, în timp, la atrofierea organelor sexuale.

Melatonina asigură per-ansamblu adaptarea organismului la schimbările de mediu şi variatele provocări ale zilelor noastre.

Un flacon de Melatonină are 60 de tablete.

O tabletă conţine: