Cataractă
GENERALITĂȚI
Cataracta este o peliculă fină opacă apărută la nivelul cristalinului, care blochează pasajul fasciculului luminos către retină (componenta nervoasă a globului ocular la nivelul căreia se formează imaginea), cauzând tulburări de vedere.
Este important ca părinții să observe diferitele tulburări vizuale în rândul copiilor pentru identificarea precoce a cataractei (cataracta juvenilă) sau a altei patologii oftalmologice.
CAUZE
Cataracta apare datorită opacifierii cristalinului (lentila globului ocular). Anumiți factori predispun la apariția bolii și anume:
- vârsta înaintată, îmbătrânirea (cataracta senilă)
- expunerea excesivă la raze ultraviolete (UV), și anume, lumină naturală, expunerea artificială (saloane pentru bronzat artificial)
- diabetul zaharat, în special diabetul decompensat (cu valori mari ale glicemiei)
- alte boli oftalmologice: glaucomul (creșterea presiunii intraoculare), uveită cronică, retinită pigmentară (boală degenerativă a celulelor cu bastonașe și conuri de la nivelul retinei) sau dezlipirea de retină
- tratamentul cronic cu corticosteroizi (medicamente antiinflamatorii puternice)
- expunerea frecventa sau tratamentul cu raze X
- agregarea familială (factorii genetici), unele persoane moștenesc o anumită predispoziție pentru apariția cataractei
- vitrectomia (îndepărtarea lichidului din interiorul globului ocular), în special în rândul persoanelor de peste 50 de ani. Studiile arată că peste 80% dintre persoanele care suferă o vitrectomie, dezvoltă și cataractă în intervalul 6 luni și 3 ani de la intervenția inițială
- leziunile oculare, o cauză mai rară de cataractă, întâlnită mai ales în rândul copiilor.
FACTORI DE RISC
Factorii de risc includ:
- vârsta înaintată
- etnia, cu un risc crescut în rândul nativilor americani și afro-americani
- sexul feminin, cu toate că acest lucru nu este dovedit pentru toate tipurile de cataractă
- istoricul familial (factorii genetici), în special în cazul persoanelor care suferă și de alte boli ereditare. Acestea au un risc de a dezvolta boala de până la 50%. Dintre bolile ereditare care asociază cataracta, amintim: distrofia miotonica (cea mai frecventa distrofie musculară a adultului) și galactozemia (boală rară, cu afectarea metabolismului galactozei)
- culoarea irisului, dintr-un motiv necunoscut, predispune la cataractă în cazul persoanelor cu ochi căprui închis sau negru
Unele boli cronice pot crește riscul apariției cataractei. Dintre acestea reamintim pe cele mai importante:
- diabetul zaharat. Pacienții cu diabet zaharat au un risc crescut de apariției a cataractei, prin leziuni apărute la nivelul cristalinului ca rezultat al hiperglicemiei cronice (nivel crescut al glucozei în sânge)
- glaucomul. Anumite medicamente folosite în tratamentul glaucomului cresc riscul apariției cataractei. Tratamentul chirurgical al glaucomului poate, de asemenea, să crească riscul de apariție al cataractei
- hipertensiunea arterială. Există o legătură între hipertensiunea arterială și apariția cataractei fără a cunoaște însă mecanismul fiziopatologic exact.
Alți factori de risc
- fumatul. Fumătorii au un risc mai mare de a face cataractă, datorită faptului că fumul afectează cristalinul prin radicalii liberi și diferitele substanțe toxice eliberate în timpul fumatului. Radicalii liberi pot afecta orice tip celular, inclusiv celulele cristalinului
- infecțiile apărute pe parcursul sarcinii pot afecta fătul, astfel că rubeolă sau varicelă pot cauza cataractă după naștere
- lumina ultravioletă (UV), în special tipul B (UVB), pot cauza cataractă. Studiile au arătat că o expunere îndelungată accidentală sau profesională la UVB cauzează cataractă după un anumit interval de timp
- alcoolul, în special consumul cronic, a fost definit de diferite studii că poate cauza cataractă
- corticoterapia îndelungată (medicamente cu efect antiinflamator puternic), folosite în mod special în cazul pacienților cu boli imune, astm bronșic sau emfizem pulmonar (în ultimele 2 boli se folosește corticoterapia inhalatorie)
- hipertrigliceridemia (nivel crescut al trigliceridelor în sânge) cu depunerea acestora în vasele sanghine mici, poate agrava cataracta
Anumite simptome pot semnala agravarea cataractei sau apariția unor complicații grave:
- durere oculară severă
- vedere dublă sau pierderea bruscă a vederii (amauroză fugace)
Este necesar consultul oftalmologic în următoarele situații:
- necesitatea schimbării frecvente a lentilelor pentru ochelari
- vedere dublă, încețoșată, apărută treptat
- vedere îngreunată în timpul zilei datorată fotofobiei (sensibilitate accentuată la lumină)
- șofat îngreunat pe timpul nopții datorită sensibilității crescute la luminile din trafic
- tulburări vizuale care afectează activitățile zilnice
În cazul adulților care suferă de cataractă este recomandat un control oftalmologic la un anumit interval de timp specificat de medicul de familie.
SIMPTOME
În cele mai multe cazuri cataracta cauzează anumite tulburări vizuale, dintre care amintim:
- vedere încețoșată, greoaie, neclară
- fotofobie (nu suportă lumină), fie cea naturală sau artificială. Șofatul este de asemenea îngreunat datorită disconfortului vizual cauzat de lumina farurilor din trafic
- necesitatea schimbării relativ frecvență a lentilelor de la ochelari
- vedere dublă
- dificultăți în desfășurarea activităților zilnice, datorate tulburărilor vizuale
Este important ca părinții să observe diferitele tulburări vizuale în rândul copiilor pentru identificarea precoce a cataractei (cataracta juvenilă) sau a altei patologii oftalmologice.
CONSULT DE SPECIALITATE
Diagnosticul de cataractă, în special în stadiile incipiente, nu necesită un tratament medicamentos sau chirurgical, fiind suficientă doar o urmărire atentă a evoluției bolii. Tulburările vizuale accentuate, care influențează activitățile zilnice și predispun la diferite accidente, necesită un tratament chirurgical.
Problemele de vedere pot fi evaluate de:
- oftalmolog
- optometrist
- asistent medical
- medicul de familie
- medic generalist
- pediatru
Cu toate că tulburările vizuale pot fi evaluate de mai multe persoane care lucrează în domeniul medical, doar medicul oftalmolog poate trata cataracta.
INVESTIGAȚII
Diagnosticul cataractei se bazează pe istoricul medical și examenul clinic. Cel din urmă are scopul de a elimina alte patologii posibile, care ar putea cauza tulburările vizuale și pentru a confirmă diagnosticul de cataractă.
În cazul unor tulburări vizuale care nu pot fi corectate chirurgical, oftalmologul trebuie să efectueze un examen oftalmologic amănunțit pentru a evalua calitatea văzului remanent și totodată calitatea vieții.
DIAGNOSTIC
Nu este necesar un test screening (test efectuat în masă pentru detectarea precoce a unei boli) pentru detectarea cataractei, deoarece majoritatea adulților care au cataractă se prezintă chiar la primele simptome pentru efectuarea unui consult oftalmologic. Totuși, părinții cu copii care manifestă diferite tulburări vizuale, trebuie să apeleze la medicul oftalmolog pentru a confirma sau infirma diagnosticul de cataractă.
TRATAMENT
Tratament - generalități
Intervenția chirurgicală este singura metodă folosită în mod curent pentru a trata simptomele cauzate de cataractă. Aceasta constă în îndepărtarea cristalinului (lentila naturală a globului ocular), deteriorat de cataractă. În mod normal cristalinul are rolul de a focaliza fasciculul luminos care trece apoi prin celelalte componente ale ochiului pentru a ajunge la retină, unde se formează imaginea. Cristalinul poate fi înlocuit cu o piesă asemănătoare artificială, numit implant intraocular sau în locul acesteia poate fi folosită o lentilă de contact cu funcție identică.
Intervenția chirurgicală nu este necesară decât după câteva luni sau ani de la debutul bolii. În tot acest timp pacienții își corectează acest viciu de refracție cu ajutorul ochelarilor sau lentilelor de contact speciale.
Tratamentul cataractei juvenile depinde de felul în care aceasta interferă în dezvoltarea normală a simțului vizual.
În unele cazuri, intervenția chirurgicală în rândul persoanelor cu cataractă este necesară pentru o altă patologie oftalmologică asociată, precum retinopatia diabetică sau degenerescența maculara. De asemenea, în unele cazuri cataractă trebuie îndepărtată de un oftalmolog specializat în tratamentul bolilor de retină și a nervului optic.
Deseori, există o concepție greșită în legătură cu cataracta, astfel că în ultimii ani s-au desfășurat mai multe campanii de informare a persoanelor cu cataractă. Este important să se știe că tratamentul chirurgical este necesar doar în cazul în care tulburările vizuale sunt grave și influențează desfășurarea normală a activităților cotidiene.
Datorită fricii de a nu-și pierde în totalitate vederea, unii pacienți mai în vârstă doresc efectuarea intervenției chirurgicale cu toate că rezultatul examenului oftalmologic nu recomandă acest lucru și viciul poate fi corectat prin purtarea ochelarilor sau a lentilelor speciale. În aceste cazuri nu este justificat riscul unei intervenții chirurgicale (mai mare la pacienții vârstnici, care pot asocia și alte boli).
Pacientul cu cataractă este singurul care decide dacă simptomele bolii sunt suficient de grave și afectează viața personală în așa fel încât este necesar tratamentul chirurgical.
Tratament la domiciliu
În cazul persoanelor cu cataractă sunt valabile următoarele recomandări în scopul atenuării simptomatologiei și amânării pe cât posibil a intervenției chirurgicale:
- folosirea unor lentile de contact sau a unor ochelari recomandați de oftalmolog, pentru desfășurarea cât mai comodă a activităților cotidiene
- folosirea unei lumini adecvate și realizarea unui aranjament interior comod în locuință, pentru a preveni accidentările posibile datorate tulburărilor vizuale
- controale medicale regulate pentru urmărirea evoluției și, de asemenea, pentru evaluarea eficacității dispozitivelor vizuale ajutătoare
Este importantă urmărirea evoluției și după realizarea intervenției chirurgicale, pentru a evita posibilele complicații care pot apărea la unii pacienți. Dintre complicațiile postoperatorii care necesită un consult oftalmologic, amintim:
- scăderea acuității vizuale (vedere rapid alterată)
- durere oculară intensă
- hiperemia (înroșirea) țesuturilor globului ocular
- edemul globului ocular (inflamație, umflătura)
- secreții patologice de la nivelul globului ocular
- tulburări vizuale apărute brusc, precum, perceperea unor flash-uri luminoase puternice.
Opțiuni de medicamente
Un număr mic al pacienților care au cataractă beneficiază de tratament medicamentos cu substanțe sub forma unor picături oculare (soluție oftalmică), numite midriatice. Aceste picături midriatice cresc diametrul pupilar (dilată pupila), crescând astfel cantitatea de lumină care trece prin globul ocular către retină. Substanțele midriatice se pot folosi și în cazul copiilor cu vârsta mai mică de 2 ani cu cataractă în scopul îmbunătățirii acuității vizuale până la efectuarea intervenției chirurgicale.
În prezent nu există nici un tratament medicamentos capabil să vindece cataracta.
Intervenția chirurgicală de îndepărtare a cataractei constă într-o procedură, prin care, cristalinul afectat de cataractă (opacifiat) este înlocuit cu o lentilă artificială, cu funcție identică, numit implant intraocular. Ca și alternative, funcția de focalizare a fasciculului luminos caracteristică cristalinului poate fi realizată și de lentilele de contact sau ochelarii speciali.
Avantajele și dezavantajele unei astfel de proceduri trebuie discutate de oftalmolog cu fiecare pacient în parte.
- implantul intraocular. Există mai multe tipuri de dispozitive, oftalmologul alegându-l pe cel mai potrivit pentru fiecare caz în parte
- lentilele de contact. Acestea sunt fixate pe suprafața anterioară a globului ocular și nu este recomandată în cazul copiilor mici și a persoanelor în vârstă datorită dificultăților de utilizare.
- ochelarii pentru cataractă, metoda cea mai veche de corectare a cataractei, este rareori folosită în prezent.
Intervenția chirurgicală pentru corectarea cataractei se amână pe cât posibil până în momentul în care simptomele vizuale sunt suficient de grave pentru a influența activitățile zilnice obișnuite.
Scopurile intervenției chirurgicale sunt:
- îmbunătățirea vederii
- atenuarea simptomatologiei, cu posibilitatea de a desfășura în mod normal activitățile cotidiene.
Alegerea intervenției chirurgicale ca și tratament al cataractei juvenile depinde de modul în care aceasta interferă în dezvoltarea normală a simțului vizual și are indicație în marea majoritate a cazurilor.
Intervenția chirurgicală secundară
În cazul adulților care au afectare bilaterală, intervenția chirurgicală de îndepărtare a cristalinului nu se realizează simultan. Este necesară vindecarea completă a primului ochi operat și, de asemenea, evaluarea reușitei operației (dacă a apărut o îmbunătățire a acuității vizuale), înaintea realizării intervenției chirurgicale și la celalalt ochi.
În cazul pacienților cu cataractă și glaucom (afecțiune oftalmologică caracterizată prin tensiune mare intraoculară) este necesară o intervenție chirugicala care să corecteze ambele afecțiuni. După îndepărtarea cataractei, deseori scade și presiunea intraoculară.
Opțiuni în terapia chirurgicală
Există două tipuri de terapie chirurgicală extracapsulara folosite în tratamentul cataractei. Alegerea între cele două tipuri chirurgicale se realizează în funcție de experiența operatorie a chirurgului precum și de tipul cataractei.
- chirurgia extracapsulara prin folosirea ultrasunetelor (phacoemulsificare). În acest tip de intervenție chirurgicală se realizează o incizie mică la nivelul cristalinului iar cu ajutorul ultrasunetelor se fragmentează cristalinul în multiple părți mici
- chirurgia extracapsulara cu extracția cataractei. În acest tip de procedură cristalinul și capsula anterioară sunt îndepărtate împreună fără lezarea inițială cristalinului.
În trecut cataracta era îndepărtată printr-o intervenție chirugicala intracapsulara, în care cristalinului și capsula acestuia erau îndepărtate în totalitate. În prezent acest tip de intervenție este foarte rar folosit, datorită dificultății acesteia, precum și a ratei crescute de complicații în comparație cu procedurile chirugicale extracapsulare.
Aproximativ 50% dintre pacienții care au efectuat o intervenție chirurgicală de tip extracapsular pentru îndepărtarea cataractei, au prezentat opacifierea capsulei posterioare a cristalinului la câteva luni sau chiar ani de la intervenția inițială. Cu toate acestea defectul este ușor de tratat și nu creează de obicei probleme majore. Terapia cu laser (capsulotomia posterioară cu laser) este tratamentul de electie în cazul simptomatologiei persistente sau recidivante după intervenția chirurgicală inițială.
În cazul adulților cu o evoluție cronică a cataractei, tratamentul de electie este chirurgical. Intervenția chirurgicală este în marea majoritate a cazurilor efectuată la cererea pacientului, chirurgul care realizează procedura urmărește și evoluția postoperatorie și tratează eventualele complicații apărute.
Indiferent de tipul de intervenție chirurgicală folosită, majoritatea adulților cu retină normală înaintea operației afirmă o îmbunătățire a acuității vizuale între 3 săptămâni și 2 luni după intervenția inițială.
Prezența cataractei nu necesită în toate cazurile îndepărtarea chirurgicală a acesteia. Doar persoana în cauză poate decide dacă simptomele bolii sunt suficient de grave (influențează activitățile zilnice) pentru a apela la acest tip de tratament.
EVOLUȚIE
Cataracta poate rămâne ușoară și poate trece deseori chiar neobservată. Majoritatea cazurilor de cataractă nu provoacă tulburări vizuale grave și astfel nu necesită îndepărtare chirurgicală. În unele cazuri însă disconfortul vizual exacerbat și evoluția cronică pot cauză:
- cataracta severă, cu tulburări vizuale severe care influențează activitățile cotidiene (șofatul, cititul, etc.)
- cecitatea este o complicație rară. Intervenția chirurgicală se realizează de obicei înaintea apariției unei complicații atât de grave
- glaucomul
- progresia bolii este legată de opacifierea gradată a cristalinului. Când acesta devine opac în totalitate, are indicație de tratament chirurgical
- cataracta copiilor (juvenilă) este rară, însă extrem de severă. În cazul în care cristalinul opacifiat oprește lumina către retină, centrul nervos vizual (situat în lobul occipital), nu se mai dezvoltă normal, cauzând ambliopie (vedere proastă) care persistă și după tratamentul chirurgical de corectare a cataractei.
Iată mai jos soluția naturală propusă de CaliVita International pentru tratamentul cataractei:
| Produse CaliVita recomandate | Mod de folosire |
|---|---|
| Acidophilus | 1-1-1 |
| Green Care | 2 între mese |
| Garlic Caps | 1-1-0 |
| Beta Carotene | 1-0-0 |
| Vezi Legenda | |
| INDEX PRODUSE : | A | B | C | D | E | F | G | H | I | J | L | M | N | O | P | R | S | V | W | X | Z |
|---|
| INDEX AFECȚIUNI: | A | B | C | D | E | F | G | H | I | Î | L | M | N | O | P | R | S | T | U | V | Z |
|---|