Predispoziţia vârstnicilor la fracturi are şi o componentă genetică

Fracturile osoase legate de osteoporoza senilă exercită un impact important asupra calităţii vieţii celor afectaţi având în vedere creşterea ratei mortalităţii după fracturi, pe lângă faptul că numai o treime dintre ei vor putea recupera în întregime toate funcţiile de dinainte.

Studii realizate de către cercetătorii de la Spitalul Universitar Uppsala (Suedia) pe fraţi gemeni monozigoţi (3.724 de perechi) şi dizigoţi (6.314 de perechi) arată că fraţii gemeni identici sunt predispuşi într-un procent mult mai mare la aceleaşi tipuri şi localizări de fracturi comparativ cu gemenii dizigoţi, aflăm din ediţia din septembrie 2005 a revistei de specialitate "Archives of Internal Medicine"(JAMA).

Au fost înregistrate fracturi de orice tip la 6.021 de persoane dintre gemenii evaluaţi, majoritatea fiind femei. Mai mult de jumătate dintre fracturi au fost considerate osteoporotice.

Se pare că factorul ereditar joacă un rol mult mai important în apariţia fracturilor la persoanele vârstnice cu osteoporoză decât s-a crezut până acum, dar acest factor este în corelaţie strânsă cu vârsta şi cu tipul de fractură.

S-a observat că fracturile de şold sunt cel mai frecvent legate de factorul genetic, mai ales la persoanele sub vârsta de 69 de ani sau între vârstele de 69-79 de ani, în timp ce factorii de mediu şi alte condiţii joacă un rol mai important la persoanele peste 79 de ani.