Silimarina nu reduce mortalitatea la bolnavii cu hepatită

Consumul cronic de silimarină nu reduce riscul mortalităţii la bolnavii cu hepatită cronică virală şi alcoolică, reiese din studiile recente efectuate în Centrul Universitar de la Copenhaga.

Contrar unor studii anterioare care i-au conferit silimarinei pe lângă efectele de îmbunătăţire a simptomelor neplăcute asociate hepatitelor şi efecte de scădere a mortalităţii la aceşti bolnavi, rezultatele noi infirmă aceste teorii.

Participanţii la studiu, 915 de pacienţi cu boală alcoolică a ficatului, steatoză, fibroză sau ciroză hepatică şi hepatite cronice virale B şi C au fost trataţi cu extract de Silybum Marianum (silimarină). Contrar aşteptărilor nu s-au înregistrat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte simptomatologia şi evoluţia bolii între grupul de control şi grupul tratat cu silimarină.

170 de milioane de oameni din lume sunt infectaţi cu virusul hepatitic C şi se cunosc aproximativ 2 miliarde de cazuri de hepatită B.

Terapia curentă costisitoare cu injecţii de interferon şi ribavirină pe lângă efectele adverse importante reuşeşte să elimine virusul doar la o parte dintre bolnavi, ceilalţi rămânând infectaţi pentru tot restul vieţii. În momentul actual există vaccin doar pentru hepatita B, nu şi împotriva virusului C. Acestea sunt motivele pentru care se caută în continuare alte metode de terapie, măcar simptomatice. Deşi mecanismul de acţiune nu este cunoscut, Silimarina pare să aibă totuşi un efect benefic. Experimente pe animale denotă un efect de reducere a inflamaţiei la nivel hepatic şi regenerarea mai accentuată a hepatocitelor.

Sunt în lucru studii cu o doză mai mare decât cea de 140 de mg de 3 ori pe zi, care după părerea mai multor cercetători nu este de ajuns.