S-a descoperit mecanismul anti-Alzheimer
din acizii graşi Omega-3

Deşi ştirea bună este că trăim mai mult, ştirea rea este că cu cât trăim mai mult, cu atât cresc şansele de a dezvolta mai târziu boala Alzheimer.

Mulţi cercetători ai bolii Alzheimer au considerat uleiul de peşte, sub forma pastilelor sau din alimente, ca fiind o "armă" accesibilă şi ieftină care poate întârzia şi chiar preveni această boală debilitantă. Astăzi, cercetătorii de la UCLA au confirmat că uleiul de pete este într-adevăr un inhibitor împotriva bolii Alzheimer şi au identificat şi motivul căreia se datorează aceasta.

Greg Cole, profesor de medicină şi neurologie la şcoala de Medicină David Geffen din cadrul UCLA şi directorul asociat al Centrului de Cercetare al Bolii Alzheimer din cadrul UCLA şi colegii acestuia au raportat că acidul gras omega-3 docosahexaenoic (ADH) aflat în uleiul de peşte măreşte producţia de LR11, o proteină care se găseşte într-o concentraţie redusă la pacienţii cu Alzheimer şi care este cunoscut că distruge proteina care formează "plăcile" asociate cu boala.

Plăcile sunt depozite ale unei proteine numită beta amiloidă care este cunoscută a fi toxică pentru neuronii din creier ducând la apariţia bolii Alzheimer. Deoarece având un nivel ridicat de LR11 previne formarea plăcilor toxice, un nivel scăzut al acesteia la pacienţi se deduce a fi un factor cauzator al bolii.

Alzheimer este o boală debilitantă neurovegetativ care produce pierderi de memorie, demenţă, schimbarea personalităţii şi în final moartea. Asociaţia naţională Alzheimer estimează că 5,1 milioane de americani sunt în prezent afectaţi de boală şi se presupune ca numărul să crească la o valoar între 11 şi 16 milioane până în 2050.

Cercetătorii au examinat efectele uleiului de peşte sau componenta sa ADH (acidul docosahexaenoic), în multiple sisteme biologice şi au administrat ulei sau acid gras dietetic sau adăugându-l direct neuronilor cultivaţi în laborator.

"Am descoperit că chiar şi doze scăzute de ADH au crescut nivelul de LR11 în neuronii de şoareci, în timp ce ADH dietetic a mărit LR11 în creierul şobolanilor sau şoarecilor bătrâni care au fost modificaţi genetic să dezvolte boala Alzheimer," a spus Cole, care este şi director asociat al Centrului de Cercetare Geriatric de la Centrul Medical al Veteranilor. Pentru a demonstra că beneficiile acidului ADH nu sunt limitate numai la celulele nonumane, cercettorii au confirmat de asemenea impactul direct al ADH pe celulele neuronale umane cultivate. Astfel, nivelul ridicat de ADH conducând la o abundenţă de LR11 se pare că protejează împotriva bolii Alzheimer, spune Cole, în timp ce un nivel scăzut de LR11 conduce la formarea plăcilor amiloide.

Uleiul de peşte şi ingredientul său cheie, acidul gras omega-3 (aflat în peştii graşi cum ar fi somonul), a fost principalul ingredient al practicii medicinii alternative ani îndelungaţi şi a fost aprobat de Asociaţia Americană a Inimii pentru a reduce riscul bolilor cardiovasculare.

Acizii graşi cum sunt ADH sunt consideraţi acizi graşi "esenţiali" deoarece organismul nu-i poate sintetiza din alte surse şi trebuie obţinuţi prin alimentaţie. Anii de cercetări au arătat că ADH este cel mai răspândit acid gras din creier, spune Cole şi că acesta este critic în dezvoltarea creierului fetal şi a copiilor mici. Studiile au arătat că un nivel scăzut al acestuia poate creşte stresul oxidativ în creierul pacienţilor cu Alzheimer.

Pe baza rezultatelor pozitive, Institutul Naţional al Sănătăţii conduce în prezent o testare clinică la scară mare cu ADH la pacienţii cu boala Alzheimer. Pentru aceşti pacienţi, spune Cole, ar putea fi prea târziu pentru ca ADH să aibe un efect prea mare în oprirea dezvoltării bolii. Dar el speră că I.N.S. va iniţia şi o încercare de prevenire clinică la scară mare folosind uleiul de peşte încă din stadiul incipient al bolii, în special datorită faptului că este puţin probabil că companiile farmaceutice o vor face, deoarece uleiul de peşte sub formă de pilule este disponibil şi ieftin.

Rămâne de determinat, spune el, "care ar trebui să fie doza optimă. S-ar putea ca o cantitate mică să fie suficient, mai ales în locuri ca sudul Franţei, unde oamenii au deja o dietă mediteraneeană."

În Statele Unite unde consumul de peşte nu este prea mare, s-ar putea ca doza să trebuiască să fie mai mare.

"Există o deficienţă de ADH cu care se începe", spune Cole, "şi aceasta contribuie la o cantitate scăzut de LR11 aflat la mulţi pacienţi cu Alzheimer".

Aceste cercetări sunt raportate în Jurnalul de Neuroştiinţă, acum online. În susţinerea lui Cole sunt şi Qui-Lan Ma, Bruce Teter, Oliver J. Ubede, Takashi Morihara, Dilsher Dhoot, Michael D. Nyby, Michael L. Tuck şi Sally A. Frautschy, toţi de la UCLA.

Fondurile pentru cercetare au fost obţinute printr-o subvenţie de la Centrul Naţional pentru Medicina Complementară şi Alternativă. Cercetările au fost iniţiate având suportul de la Institutul Naţional al Vârstinicilor.

Traducere şi adaptare din materiale furnizate de Universitatea din California Los Angeles.